1Care este singurul de felul lui, care nu mai există altul asemănător.
„Acest tablou este unic în lume."
adjectiv
2Care este deosebit, remarcabil, fără egal.
„Ea are un talent unic pentru muzică."
Gramatică
Gen
masculin
Număr
singular
Plural
unici
Articulat
unicul
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme: singular masculin: unic, singular feminin: unică, plural masculin: unici, plural feminin: unice.