etichetaverb
e-ti-che-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A pune o etichetă pe ceva; a marca sau a identifica un obiect, un produs etc. prin intermediul unei etichete.
„Trebuie să etichetez borcanele cu dulceață ca să știu ce conțin."
verb tranzitiv
2A încadra pe cineva sau ceva într-o categorie, adesea în mod simplist sau pe baza unor prejudecăți.
„Nu-l eticheta drept leneș doar pentru că nu a terminat tema la timp."
Gramatică
Verb de conjugarea I, tipul 1. Forme: eu etichetez, tu etichetezi, el etichetează. Participiul: etichetat. Gerunziu: etichetând.
Etimologie
Din franceză étiqueter, prin intermediul substantivului etichetă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' inițial, nu cu 'ie' (greșit: ieticheta). Atenție la diacritice: eticheta (verb) vs. eticheta (substantiv, forma articulată a lui etichetă).