escamotaverb
es-ca-mo-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A face să dispară ceva sau pe cineva prin mijloace iluzioniste, ca un scamator; a sustrage cu dibăcie.
„Iluzionistul a escamotat un porumbel din pălărie."
verb tranzitiv
2A evita cu abilitate o dificultate, o problemă sau o întrebare; a ocoli cu iscusință.
„Politicianul a escamotat întrebarea jurnaliștilor despre corupție."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. La prezent: eu escamotez, tu escamotezi, el/ea escamotează. La perfect compus: am escamotat. Participiul: escamotat.
Expresii și locuțiuni
a escamota adevărul — a ascunde sau a deforma adevărul cu intenție
Etimologie
Din franceză escamoter, care provine din spaniolă escamotar, de origine incertă, probabil legat de scamatorie.
Se scrie corect: Se scrie cu 'sc' și 'mo', nu 'escamota' cu 'ș' sau 'z'. Atenție la forma de persoana a III-a: 'escamotează', nu 'escamoteaza'.