eretic - definiție, sinonime, exemple

DEX › eretic

ereticsubstantiv

e-re-tic

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care susține sau răspândește idei religioase contrare dogmelor oficiale ale unei biserici, mai ales în creștinism.

„În Evul Mediu, ereticii erau adesea pedepsiți de Inchiziție."

substantiv masculin

2Persoană care se abate de la o doctrină, o teorie sau o opinie considerată drept singura corectă.

„În știință, Galileo a fost considerat eretic pentru teoriile sale."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

eretici

Articulat

ereticul

Adjectiv corespunzător: eretic (invariabil în gen, dar are forme de plural: eretici, eretice).

a fi eretic — a avea opinii contrare normelor stabilite

Din latină haereticus, greacă hairetikos (care alege, sectant).

Se scrie corect: Se scrie cu 'e' la început, nu cu 'he' (greșit: heretic).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.