apostatsubstantiv
a-pos-tat
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care renunță la credința sau religia sa, la o doctrină sau la o idee pe care o susținuse anterior.
„Apostatul a fost excomunicat de biserica sa."
adjectiv
2Care a renunțat la credința sau la convingerile sale; care este considerat trădător al unei cauze.
„El a fost numit apostat de foștii săi colegi de partid."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen și număr: apostată (feminin), apostați (plural masculin), apostate (plural feminin).
Expresii și locuțiuni
a fi apostat — a-și renega credința sau convingerile
Etimologie
Din grecescul apostatēs, prin latină și slavonă; înseamnă 'rebel, cel care se răzvrătește'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'a' la început și cu 'o' în a doua silabă: apostat, nu 'apostat' cu 'e' sau 'apostad'.