eremit - definiție, sinonime, exemple

DEX › eremit

eremitsubstantiv

e-re-mit

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care trăiește singură, retrasă din societate, de obicei din motive religioase, într-un loc izolat.

„Bătrânul eremit locuia într-o chilie din pădure, departe de lume."

substantiv masculin

2Figurat: om care preferă singurătatea și evită contactul cu ceilalți.

„După ce a pierdut totul, s-a transformat într-un eremit, refuzând să mai iasă din casă."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

eremiți

Articulat

eremitul

Substantiv masculin cu pluralul 'eremiți' și articulat hotărât 'eremitul'. Se folosește și forma feminină 'eremită' (rar).

pustnic anahoret sihastrusolitariu

om de lumesociabilextrovertit

a trăi ca un eremit — a trăi în izolare totală, fără contacte sociale

Din greacă 'erēmítēs', derivat din 'erēmos' (pustiu, singuratic), prin latină 'eremita'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'e' la început, nu 'heremit'. Atenție la diftongul 'ie' din plural: 'eremiți', nu 'eremiți' cu 'â'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.