enunțaverb
e-nun-ța
Definiții
verb tranzitiv
1A formula și a exprima în cuvinte o idee, o propoziție sau o afirmație, în scris sau oral.
„Profesorul a enunțat tema pentru acasă la sfârșitul orei."
verb tranzitiv
2A prezenta în mod clar și explicit o problemă, o teoremă sau o regulă, în special în matematică sau logică.
„La concurs, elevii au trebuit să enunțe teorema lui Pitagora."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: enunțat. Gerunziul: enunțând. Conjugare: eu enunț, tu enunți, el/ea enunță, noi enunțăm, voi enunțați, ei/ele enunță.
Expresii și locuțiuni
a enunța o problemă — A prezenta clar datele și cerințele unei probleme, de obicei matematice.
Etimologie
Din franceză énoncer, care provine din latină enuntiare, format din ex- (afară) + nuntiare (a anunța).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ea' la final, nu 'ia' – corect: enunța, nu enunția. Atenție la diacritice: enunța (cu â și ă).