ejectaverb
e-jec-ta
Definiții
verb tranzitiv
1a arunca afară cu forță, a expulza (dintr-un vehicul, dintr-un aparat etc.)
„Pilotul a apăsat butonul pentru a ejecta scaunul din avion."
verb tranzitiv
2a elimina sau a scoate ceva dintr-un dispozitiv, de obicei printr-un mecanism automat
„Calculatorul poate ejecta CD-ul cu o singură apăsare de tastă."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: ejectat. Gerunziu: ejectând. Imperativ: ejectivează (forma recomandată) sau ejectează (variantă acceptată).
Expresii și locuțiuni
a ejecta un scaun — a activa mecanismul de salvare a pilotului dintr-un avion
Etimologie
Din franceză éjecter, latină eiectare, frecventativ de la eicere (a arunca afară).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' inițial, nu 'ie' (nu 'iejecta'). Atenție la forma corectă: 'ejecta', nu 'ejectea'.