echilibrusubstantiv
e-chi-li-bru
Definiții
substantiv neutru
1Stare de stabilitate a unui corp sau sistem, când forțele care acționează asupra lui se compensează.
„Acrobatul a reușit să-și păstreze echilibrul pe sârmă."
substantiv neutru
2Armonie, proporție justă între părțile unui întreg sau între diferite aspecte ale vieții.
„Pentru o viață sănătoasă, este important să existe un echilibru între muncă și odihnă."
substantiv neutru
3Stare de calm și stăpânire de sine, cumpătare în comportament sau în gândire.
„În ciuda problemelor, ea a dat dovadă de un echilibru remarcabil."
Gramatică
Substantiv neutru, singular; pluralul este 'echilibre'. Articolul hotărât singular: 'echilibrul'.
Expresii și locuțiuni
a-și pierde echilibrul — a deveni instabil, a cădea sau a-și pierde cumpătul
a-și recăpăta echilibrul — a reveni la o stare de stabilitate fizică sau emoțională
echilibru fragil — o situație instabilă, care se poate deteriora ușor
Etimologie
Din franceză 'équilibre', care provine din latină 'aequilibrium', format din 'aequus' (egal) și 'libra' (balanță).
Se scrie corect: Se scrie 'echilibru', cu 'e' inițial și 'ch' (nu 'echilibru' cu 'h' după 'c' greșit). Atenție la diftongul 'iu' la final.