balanțasubstantiv
ba-lan-ța
Definiții
substantiv feminin
1Aparat sau instrument folosit pentru a măsura masa sau greutatea unui corp, prin comparare cu alte greutăți cunoscute.
„Farmacistul folosește o balanță pentru a cântări ingredientele."
substantiv feminin
2Figurat: echilibru, armonie între două părți sau aspecte opuse.
„Este important să găsim o balanță între muncă și odihnă."
substantiv feminin
3Constelație zodiacală (Balanța) și semn zodiacal (pentru cei născuți între 23 septembrie și 22 octombrie).
„Balanța este al șaptelea semn al zodiacului."
Gramatică
Articolul hotărât este -a, iar pluralul este balanțe. La genitiv-dativ singular: balanței.
Antonime
dezechilibruinstabilitate
Expresii și locuțiuni
a pune pe balanță — a cântări, a evalua cu atenție argumentele sau opțiunile
balanța puterilor — echilibrul de forțe între state sau grupuri
Etimologie
Din latină 'bilanx' (cu două talere), prin intermediul limbii italiene 'bilancia' sau direct din latină.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' după 'n', nu cu 't' simplu: balanța, nu balanta. Atenție la diacritice: â și ț.