durăiverb
du-răi
Definiții
verb intranzitiv
1A produce un zgomot surd și prelungit, ca un bubuit sau un huruit (de obicei despre tunete, mașini, motoare etc.).
„Tunetele durăiau în depărtare, vestind furtuna."
verb intranzitiv
2A răsuna puternic și prelung, umplând spațiul cu un sunet grav.
„Motorul camionului durăia pe șoseaua goală."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a urî). Forme: eu durăiesc, tu durăiești, el durăiește, noi durăim, voi durăiți, ei durăiesc. Participiu: durăit. Gerunziu: durăind.
Expresii și locuțiuni
a-i durăi capul — a avea o durere de cap puternică, resimțită ca un zgomot surd
Etimologie
Formație onomatopeică, probabil din rădăcina 'dur' (zgomot surd), cu sufix verbal -ăi.
Se scrie corect: Se scrie cu ă după d: durăi, nu 'durâi' sau 'durăi' cu â. Atenție la diacritice: durăi (cu ă), nu 'dura-i'.