drămuiverb
dră-mu-i
Definiții
verb tranzitiv
1a cântări cu drămuiala, a măsura cu precizie; a chibzui, a cumpăni
„Bunica drămuia făina pentru cozonac."
verb tranzitiv
2a administra cu economie, a raționa, a folosi cu măsură
„Trebuie să ne drămuim banii până la sfârșitul lunii."
Gramatică
verb de conjugarea a IV-a, forme: eu drămui, tu drămuiești, el drămuiește; participiul: drămuit
Antonime
risipiirosicheltui fără măsură
Expresii și locuțiuni
a drămui cuvintele — a vorbi cu grijă, cântărind fiecare cuvânt
Etimologie
din slavă (a trage la cântar, a cumpăni)
Se scrie corect: Se scrie cu ă după d: drămui, nu drămui (cu â). Atenție la diacritice: drămuiește, nu drămuiește.