dojenitoradjectiv
do-je-ni-tor
Definiții
adjectiv
1Care dojenește, care exprimă mustrare sau dezaprobare; cu ton de reproș.
„Profesorul a rostit o remarcă dojenitoare la adresa elevului care întârziase."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: dojenitor, dojenitoare, dojenitori, dojenitoare.
Expresii și locuțiuni
privire dojenitoare — privire care exprimă mustrare sau dezaprobare
Etimologie
Din verbul a dojeni + sufixul -tor.
Se scrie corect: Se scrie cu j, nu cu ge: dojenitor, nu doghenitor. Atenție la grupul -ni-: do-je-ni-tor.