încurajatoradjectiv
în-cu-ra-ja-tor
Definiții
adjectiv
1Care aduce încurajare, care dă curaj sau speranță; care susține moral.
„Rezultatele bune la examen au fost un semn încurajator pentru viitor."
adjectiv
2Care exprimă sau transmite încredere și optimism.
„Profesoara a avut o atitudine încurajatoare față de elevii săi."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme: încurajator (masc. sg.), încurajatoare (fem. sg.), încurajatori (masc. pl.), încurajatoare (fem. pl.).
Expresii și locuțiuni
un semn încurajator — o dovadă că lucrurile merg bine sau că există speranță
Etimologie
Din verbul a încuraja + sufixul -tor, după modelul francez 'encourageant'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ă' în interior: încurajator. Nu confunda cu 'încurajator' (forma corectă) vs 'încurajator' (greșit).