disjunctivadjectiv
dis-junc-tiv
Definiții
adjectiv
1Care exprimă o alternativă, o alegere între două sau mai multe posibilități; care separă, care desparte.
„Conjuncția „sau” este o conjuncție disjunctivă."
adjectiv
2În lingvistică, se spune despre o conjuncție care leagă două propoziții sau cuvinte, arătând că între ele există o alegere sau o excludere.
„În propoziția „Vii azi sau mâine?”, cuvântul „sau” are rol disjunctiv."
Gramatică
Adjectiv care se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: disjunctivă (feminin singular), disjunctivi (masculin plural), disjunctive (feminin plural).
Expresii și locuțiuni
conjuncție disjunctivă — Conjuncție care exprimă o alegere sau o excludere, precum „sau”, „ori”, „fie”.
Etimologie
Din franceză disjonctif, latină disjunctivus, de la disjungere (a despărți).
Se scrie corect: Se scrie cu „c” după „disjunc-”, nu „disjontiv”. Atenție la grupul „ct” din final: disjunctiv, nu disjunctif.