directivsubstantiv
di-rec-tiv
Definiții
substantiv neutru
1Indicație, ordin sau instrucțiune dată de o autoritate, care stabilește modul de acțiune.
„Directorul a dat o directivă clară pentru organizarea evenimentului."
substantiv neutru
2Document oficial prin care o instituție stabilește reguli sau orientări pentru subordonați.
„Ministerul a emis o directivă privind siguranța în școli."
Gramatică
La plural, forma articulată este 'directivele'. Se folosește frecvent în contexte administrative sau militare.
Expresii și locuțiuni
a da directive — a oferi instrucțiuni sau ordine
Etimologie
Din franceză 'directive', din latină 'directivus' (care dirijează).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' înainte de 'tiv', nu 'directiv' cu 'ș' sau 'ț'. Atenție la plural: 'directive', nu 'directivele' cu 'i' dublu.