normasubstantiv
nor-ma
Definiții
substantiv feminin
1Regulă sau principiu care stabilește modul de comportare sau de acțiune într-un domeniu; standard.
„Fiecare elev trebuie să respecte normele școlii."
substantiv feminin
2Cantitate de muncă sau de producție stabilită ca sarcină pentru o anumită perioadă.
„Muncitorul a îndeplinit norma zilnică de producție."
substantiv feminin
3Medie statistică sau valoare considerată obișnuită într-un anumit context.
„Temperatura de 36,6 grade Celsius este norma pentru un adult sănătos."
Gramatică
Substantiv feminin, articulat hotărât la singular: norma; nearticulat: normă. La plural: norme, articulat: normele.
Antonime
excepțieanomalie
Expresii și locuțiuni
a fi în normă — a respecta standardele sau regulile stabilite
normă juridică — regulă de drept obligatorie
Etimologie
Din franceză norme, latină norma (echier, regulă).
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' după 'r', nu cu 'u' (nu 'nurma'). Atenție la diacritice: normă cu ă la final, dar forma articulată este norma.