dezertaverb
de-zer-ta
Definiții
verb intranzitiv
1A părăsi în mod nejustificat armata sau o unitate militară, cu intenția de a nu se mai întoarce.
„Soldatul a decis să dezerteze din cauza condițiilor grele."
verb intranzitiv
2A părăsi o cauză, un grup sau o obligație, abandonându-și datoria.
„Nu dezerta de la responsabilitățile tale de elev."
Gramatică
Verb de conjugarea I, intranzitiv. Participiul: dezertat. Gerunziu: dezertând. Imperativ: dezertează (singular), dezertați (plural).
Expresii și locuțiuni
a dezerta de la datorie — a nu-și îndeplini obligațiile
Etimologie
Din franceză déserter, care provine din latină desertare, frecventativ al lui deserere (a părăsi).
Se scrie corect: Se scrie cu 'z', nu cu 's': dezerta, nu deserta. Atenție la diacritice: dezerta (nu dezerte).