dezabuzaverb
de-za-bu-za
Definiții
verb tranzitiv
1A face pe cineva să renunțe la iluzii sau la convingeri false; a desiluziona.
„Experiența l-a dezabuzat complet în privința prieteniilor interesate."
verb reflexiv
2A-și pierde iluziile sau încrederea naivă în cineva sau ceva; a deveni realist.
„S-a dezabuzat după ce a văzut cum se comportă idolul lui."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: dezabuzez, dezabuzezi, dezabuzează. Participiul: dezabuzat. Este adesea folosit reflexiv: a se dezabuza.
Expresii și locuțiuni
a se dezabuza de cineva/ceva — a-și pierde încrederea sau admirația față de cineva/ceva, după ce a descoperit realitatea
Etimologie
Din franceză désabuser (dez- + abuza, de la abuz).
Se scrie corect: Se scrie dezabuza, cu 'z' după 'de', nu 'dezabuza' cu 's' (dez- + abuza). Atenție la diacritice: dezabuza, nu dezabuza fără accent.