detestaverb
de-tes-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A urî puternic, a simți aversiune sau dezgust față de cineva sau ceva.
„Îl detesta pe colegul care mințea mereu."
verb tranzitiv
2A nu suporta, a evita cu insistență ceva neplăcut.
„Detesta să se trezească devreme dimineața."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La persoana a 3-a singular: detestă. Participiul: detestat. Gerunziul: detestând.
Expresii și locuțiuni
a se detesta pe sine — a se urî pe sine însuși, a avea o părere foarte proastă despre propria persoană
Etimologie
Din franceză détester, latină detestari (a blestema, a urî).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'd', nu 'di' – forma corectă este 'detesta', nu 'distesta'.