destructivadjectiv
des-truc-tiv
Definiții
adjectiv
1Care provoacă distrugere, care dăunează sau strică ceva.
„Furtuna a avut un efect destructiv asupra casei."
adjectiv
2Care are tendința de a dărâma sau de a desființa valori, idei sau instituții.
„Critica lui a fost mai degrabă destructivă decât constructivă."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: destructivă, plural: destructive.
Expresii și locuțiuni
critică destructivă — Critică menită să descurajeze sau să distrugă, nu să ajute.
Etimologie
Din franceză destructif, latină destructivus, de la destruere (a distruge).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 's': destructiv, nu 'destruktiv'.