Definiții
verb tranzitiv
1A distruge complet, a face una cu pământul, a nimici.
„Furtuna a destroienit satul întreg."
verb tranzitiv
2A aduce pe cineva la ruină, a prăpădi.
„Jocurile de noroc l-au destroienit."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma de persoana a II-a plural, imperativ sau indicativ prezent. Infinitiv: a destrui (variantă: a distruge).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ie' după 'o', nu 'destroieni' cu 'e' după 'i' (greșit: 'destroieni' cu 'e' după 'i'? De fapt, forma corectă este 'destroieni' cu 'ie' după 'o' și 'i' final. Atenție la diacritice: 'destroieni' are 'i' final, nu 'ii'.