despăturaverb
des-pă-tu-ra
Definiții
verb tranzitiv
1a desface sau a îndepărta straturile sau faldurile unui material, a netezi ceva ce era împăturit
„A despăturit harta ca să găsească drumul."
verb reflexiv
2a se desface din starea de împăturire, a se netezi
„Pânza s-a despăturit după ce a fost călcată."
Gramatică
Conjugare: a despătura (verb de conjugarea I). Participiu: despăturat. Gerunziu: despăturând. Imperativ: despată / despăturați.
Expresii și locuțiuni
a despătura o problemă — a analiza în detaliu, a clarifica o situație complicată
Etimologie
Din prefixul des- + pătură (strat, fald), cu sufix verbal -a.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'p': despătura, nu 'despatura'. Atenție la diacritice: despă-tu-ra.