desfătuiverb
des-fă-tui
Definiții
verb tranzitiv
1a produce o plăcere deosebită, a încânta, a încânta simțurile sau sufletul cuiva
„Muzica clasică o desfătuiește pe bunica mea."
verb reflexiv
2a-și face o plăcere deosebită, a se bucura intens de ceva
„Copiii se desfătuiesc privind spectacolul de circ."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma de persoana I singular, prezent indicativ. Infinitiv: a desfătui. Participiu: desfătuit. Gerunziu: desfătuind.
Expresii și locuțiuni
a se desfătui cu ochii — a privi cu mare plăcere ceva frumos
Etimologie
Din slavă veche, de la 'desfătu' (a încânta), cu influență latină prin intermediul limbii române vechi.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'f', nu 'desfătui' cu 'e' sau 'i' dublu. Atenție la diacritice: desfătui, nu desfatui.