descălțaverb
des-căl-ța
Definiții
verb tranzitiv
1A scoate încălțămintea cuiva (pantofi, ghete, papuci) de pe picioare.
„Mama îl descălță pe copil înainte de culcare."
verb reflexiv
2A-și scoate propria încălțăminte de pe picioare.
„La intrarea în casă, ne descălțăm de pantofi."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Forme: eu descălț, tu descalți, el descălță, noi descălțăm, voi descălțați, ei descălță. Participiul: descălțat. Gerunziu: descălțând.
Expresii și locuțiuni
a se descălța de ghete — a-și scoate ghetele, adesea în sens figurat, a se relaxa
Etimologie
Din latină *dis-calceare, prin intermediul românei vechi, cu prefixul des- și rădăcina călț (încălțăminte).
Se scrie corect: Se scrie cu â după c: descălța, nu 'descalța' (fără diacritice). Atenție la forma de persoana a III-a singular: el descălță (cu ă), nu 'descălțează'.