derogaverb
de-ro-ga
Definiții
verb intranzitiv
1a face o excepție de la o regulă, o lege sau o normă; a nu respecta o prevedere generală într-un caz special
„Guvernul a decis să deroge de la legea achizițiilor publice pentru proiectul de urgență."
verb intranzitiv
2a se abate de la o obligație sau de la un principiu, a nu se conforma
„Nimeni nu poate deroga de la regulile de siguranță în laborator."
Gramatică
Verb de conjugarea I, intranzitiv, se conjugă cu auxiliarul 'a avea' (eu derog, tu derogi, el derogă). Participiul: derogat. Gerunziu: derogând.
Expresii și locuțiuni
a deroga de la lege — a face o excepție de la prevederile legale
Etimologie
Din franceză déroger, latină derogare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'g', nu cu 'j': deroga, nu deroja. Atenție la forma de persoana a III-a: el derogă (cu ă).