deprimaverb
de-pri-ma
Definiții
verb tranzitiv
1A cauza o stare de tristețe profundă, de descurajare sau de melancolie; a întrista, a descuraja.
„Vremea mohorâtă o deprimă pe Maria."
verb reflexiv
2A deveni trist, descurajat, fără chef de viață; a cădea într-o stare de depresie.
„Se deprimă ușor când primește note mici la școală."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: eu deprim, tu deprimi, el/ea deprimă. Participiul: deprimat. Gerunziul: deprimând.
Expresii și locuțiuni
a fi deprimat — a se afla într-o stare de tristețe profundă sau de depresie
Etimologie
Din franceză déprimer, latină deprimere (a apăsa în jos).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' la început, nu 'di' – corect: deprima, nu diprima. Atenție la accent: deprimă (cu ă la persoana a III-a singular).