demarcaverb
de-mar-ca
Definiții
verb tranzitiv
1A stabili sau a trasa limitele, hotarele sau granițele unui teritoriu, al unui domeniu etc.
„Tratatul a demarcat frontiera dintre cele două țări."
verb tranzitiv
2A delimita, a separa clar două noțiuni, concepte sau domenii.
„Este important să demarcăm responsabilitățile fiecărui angajat."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: demarcat. Gerunziul: demarcând. Imperfect: demarcam. Perfect simplu: demarcai.
Expresii și locuțiuni
a-și demarca teritoriul — a-și stabili clar zona de influență sau de acțiune
Etimologie
Din franceză démarquer, care provine din italiană marcare, cu sensul de a marca.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'm', nu 'demarqa' sau 'demarca' cu 'k'. Atenție la diacritice: demarca (nu 'demarca' fără accent).