deferiverb
de-fe-ri
Definiții
verb tranzitiv
1A amâna, a întârzia, a lăsa pe mai târziu (o acțiune, o hotărâre).
„Am decis să deferim discuția până la următoarea ședință."
verb tranzitiv
2A trimite o cauză sau o persoană în fața unei instanțe superioare sau a unei autorități competente.
„Judecătorul a deferit cazul Curții Supreme."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a hotărî). Participiul: deferit. Gerunziu: deferind. Conjugare: eu defer, tu deferești, el/ea deferește, noi deferim, voi deferiți, ei/ele deferă.
Expresii și locuțiuni
a deferi cuiva — a da curs cererii cuiva, a se supune cuiva (rar folosit în acest sens)
Etimologie
Din franceză déférer, latină deferre (a duce, a aduce).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'd' și cu 'i' la final: deferi, nu 'deferri' sau 'deferii'.