decuplaverb
de-cu-pla
Definiții
verb tranzitiv
1A desface, a separa două lucruri care erau legate sau cuplate; a deconecta.
„Mecanicul a decuplat vagonul de la locomotivă."
verb reflexiv
2A se desprinde, a se separa de ceva cu care era unit.
„Cuplul s-a decuplat de la realitate."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: decuplat. Gerunziu: decuplând.
Expresii și locuțiuni
a se decupla de la realitate — a-și pierde contactul cu realitatea, a trăi în lumea lui
Etimologie
Din franceză découpler, prefixul de- + cupla (a cupla).
Se scrie corect: Se scrie decupla, cu 'c' și 'u' după 'de', nu 'decupla' cu 'k' sau 'q'.