decopertaverb
de-co-per-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A scoate sau a îndepărta o acoperire, un capac sau o învelitoare de pe ceva.
„Am decopertat cutia pentru a vedea ce este înăuntru."
verb tranzitiv
2A dezvălui sau a face vizibil ceva ce era ascuns sau acoperit.
„Decopertând stratul de vopsea, am descoperit o inscripție veche."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: decopertat. Gerunziu: decopertând. Imperativ: decopertează.
Etimologie
Din franceză découvrir, cu prefixul de- și sufixul -a, sau din latină discooperire.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' și 'p', nu 'decoperta' cu 'c' dublu. Atenție la diacritice: decoperta (nu decopertă, care este forma de persoana a III-a singular).