declinsubstantiv
de-clin
Definiții
substantiv neutru
1Perioadă de scădere, de slăbire sau de decădere a cuiva sau a ceva; faza de regres dintr-o evoluție.
„Imperiul Roman a intrat într-un declin lent după secolul al II-lea."
substantiv neutru
2În astronomie, unghiul sub care un astru se află față de ecuatorul ceresc; declinație.
„Declinul Soarelui variază pe parcursul anului."
Gramatică
În anumite contexte, poate fi folosit și cu sens figurat, referitor la putere, sănătate sau influență.
Expresii și locuțiuni
a fi în declin — a se afla într-o perioadă de slăbire sau de regres
Etimologie
Din franceză déclin, latină declinare (a se abate, a coborî).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c', nu cu 'k': declin, nu deklin. Atenție la plural: declinuri, nu declini.