apussubstantiv
a-pus
Definiții
substantiv neutru
1Fenomenul dispariției Soarelui sub linia orizontului, la sfârșitul zilei; momentul acestei dispariții.
„Ne-am uitat la apus de pe deal."
substantiv neutru
2Parte a orizontului unde apune Soarele; vest.
„Stelele răsăreau spre apus."
substantiv neutru
3Figurat: declin, sfârșit al unei perioade, al unei vieți.
„Apusul imperiului a fost inevitabil."
Gramatică
Substantiv provenit din participiul verbului a apune; se folosește și ca adjectiv (ex: soare apus).
Sinonime
asfințitoccidentvestdeclin
Expresii și locuțiuni
la apus de soare — seara târziu, când soarele apune
apusul vieții — bătrânețea, ultima parte a vieții
Etimologie
Din latină *appositus* (participiu trecut de la *apponere*), cu influență din verbul a apune.
Se scrie corect: Se scrie cu un singur 'p' și 'u' scurt: apus, nu 'appus' sau 'apuz'.