decepțiesubstantiv
de-cep-ți-e
Definiții
substantiv feminin
1Sentiment de dezamăgire produs de o așteptare neîmplinită; înșelare a speranțelor.
„Rezultatul examenului a fost o mare decepție pentru el."
Gramatică
Este un substantiv de origine franceză, cu pluralul în -ii.
Expresii și locuțiuni
a fi o decepție — a dezamăgi, a nu corespunde așteptărilor
Etimologie
Din franceză déception, latină deceptio, -onis.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'e', nu 'decepțiune' (formă greșită). Atenție la diacritice: decepție, nu decepție fără ă.