decapitaverb
de-ca-pi-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A tăia capul cuiva; a ghilotina.
„În Evul Mediu, unii conducători erau decapitați pentru trădare."
verb tranzitiv (figurat)
2A elimina conducerea sau partea esențială a unei organizații, a o lăsa fără cap.
„Decapitarea conducerii companiei a dus la haos intern."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: decapitat. Gerunziu: decapitând.
Expresii și locuțiuni
a decapita o organizație — a elimina liderii sau conducerea acesteia
Etimologie
Din franceză décapiter, care provine din latină decapitare, de la de- (îndepărtare) + caput, capitis (cap).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'de', nu 'dekapita'. Atenție la diacritice: decapita (nu decapita fără accent).