dârdâiverb
dâr-dâi
Definiții
verb intranzitiv
1A tremura de frig sau de frică, adesea cu zgomot ușor, din cauza senzației de frig intens.
„Iarna, copiii dârdâie de frig în curtea școlii."
verb intranzitiv
2A produce un zgomot sacadat, ca de clănțănit, prin mișcări rapide și repetate.
„Vântul făcea geamurile să dârdâie toată noaptea."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Se conjugă: eu dârdâi, tu dârdâi, el/ea dârdâie, noi dârdâim, voi dârdâiți, ei/ele dârdâie. Participiul: dârdâit.
Expresii și locuțiuni
a-i dârdâi dinții — a tremura foarte tare de frig, astfel încât dinții se lovesc unii de alții producând un zgomot caracteristic
Etimologie
Cuvânt de origine onomatopeică, imitând sunetul produs de clănțănitul dinților sau de mișcările sacadate.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'd' și cu 'â' înainte de 'i': dârdâi. Nu confunda cu 'dârdâi' (cu 'â') și nu scrie 'dârdâi' cu 'i' după 'd'.