dăbălăza - definiție, sinonime, exemple

DEX › dăbălăza

dăbălăzaverb

dă-bă-lă-za

Definiții

verb tranzitiv

1A lăsa să atârne sau a mișca în jos și în lături (despre buze, urechi, limbă), de obicei într-un mod neglijent sau neplăcut.

„Câinele și-a dăbălăzat urechile când l-am chemat."

verb reflexiv

2A se lăsa moale, a se moleși, a-și pierde energia sau vigoarea.

„După atâta muncă, s-a dăbălăzat pe canapea."

Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Forme: eu dăbălăzez, tu dăbălăzezi, el dăbălăzează. Participiul: dăbălăzat. Se folosește adesea cu sens figurat.

lăsa atârna moleșiflasca

a-și dăbălăza buzele — a-și lăsa buzele în jos, semn de nemulțumire sau dispreț

Probabil de origine expresivă, onomatopeică, legată de mișcarea moale și lăsată.

Se scrie corect: Se scrie cu ă după d și după b: dăbălăza. Atenție la numărul de ă: dă-bă-lă-za.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.