cuvântătoradjectiv
cu-vân-tă-tor
Definiții
adjectiv
1Care are darul vorbirii, care poate vorbi; vorbitor.
„Omul este o ființă cuvântătoare."
Gramatică
Plural
cuvântători (masc.), cuvântătoare (fem.)
Articulat
cuvântătorul, cuvântătoarea
Adjectiv provenit din verbul 'a cuvânta', cu sufixul '-tor'. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Expresii și locuțiuni
ființă cuvântătoare — ființă capabilă să vorbească, omul
Etimologie
Din verbul 'a cuvânta' (a vorbi) + sufixul '-tor', moștenit din latină sau format în română.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'v', nu 'cuvântător' cu 'î'.