Definiții
adjectiv
1Foarte mare, intens, care depășește limitele obișnuite (despre frig, durere, frică etc.).
„Era un frig cumplit în iarna aceea."
adjectiv
2Care provoacă groază sau spaimă; înfricoșător, groaznic.
„A văzut o scenă cumplită la accident."
adjectiv
3Foarte rău, neplăcut, de calitate proastă (în limbaj colocvial).
„Mâncarea de la cantină era cumplită."
Gramatică
Plural
cumpliți (masc.), cumplite (fem.)
Articulat
cumplitul (masc. sg.), cumplita (fem. sg.)
Adjectiv variabil cu 4 forme: cumplit, cumplită, cumpliți, cumplite. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.