1Adăpost mic și simplu, construit din lemn sau din alte materiale, pentru păsări domestice (găini, rațe etc.) sau pentru unele animale mici (porci, iepuri).
„Bunica hrănește găinile din coteț în fiecare dimineață."
substantiv neutru
2În mod figurat, încăpere sau locuință mică, sărăcăcioasă și neîngrijită.
„După ce s-a mutat la bloc, i se pare că locuiește într-un coteț."
Gramatică
Gen
neutru
Număr
singular
Plural
cotețe
Articulat
cotețul
Pluralul este cotețe, iar articulat hotărât la singular este cotețul. La plural articulat: cotețele.