convorbiverb
con-vor-bi
Definiții
verb intranzitiv
1a sta de vorbă cu cineva, a discuta într-o atmosferă calmă și prietenoasă
„Am convorbit cu bunica despre vacanță."
Gramatică
verb de conjugarea a IV-a, forme: eu convorbesc, tu convorbești, el convorbește; participiul: convorbit
Etimologie
din franceză 'converser' și latină 'conversari'
Se scrie corect: Se scrie cu 'nv', nu 'nvv' sau 'nb'. Atenție la forma de participiu: convorbit, nu convorbât.