conveniverb
con-ve-ni
Definiții
verb intranzitiv
1A fi de acord cu cineva sau cu ceva; a accepta o propunere, o condiție.
„Am convenit să ne întâlnim la ora cinci."
verb intranzitiv
2A fi potrivit, a se potrivi cu ceva; a fi avantajos sau acceptabil.
„Această soluție ne convine tuturor."
verb intranzitiv
3A cădea de acord asupra unui lucru, a stabili ceva de comun acord.
„Au convenit asupra prețului."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a (tipul a dormi). Se conjugă: eu convin, tu convii, el/ea convine, noi convenim, voi conveniți, ei/ele convin. Participiul: convenit. Gerunziu: convenind.
Expresii și locuțiuni
a-i conveni cuiva — a fi pe placul cuiva, a fi acceptabil
Etimologie
Din franceză convenir, latină convenire.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'v', nu 'convenii' – forma corectă este 'conveni' (fără dublu 'i' la infinitiv).