consistențăsubstantiv
con-sis-ten-ță
Definiții
substantiv feminin
1Gradul de densitate, de rezistență sau de stabilitate al unui material, al unui lichid sau al unei substanțe.
„Consistența aluatului trebuie să fie potrivită pentru a putea fi modelat."
substantiv feminin
2Calitatea de a fi logic, coerent și consecvent în idei, acțiuni sau comportament.
„Consistența argumentelor sale l-a convins pe profesor."
Gramatică
Formează pluralul cu terminația -e; articolul hotărât la singular este 'consistența'.
Expresii și locuțiuni
a avea consistență — a fi dens, bine structurat; a fi logic și coerent
Etimologie
Din franceză 'consistance', care provine din latină 'consistentia' (a sta împreună, a fi stabil).
Se scrie corect: Se scrie cu 'și' după 'con', nu 'consistență' cu 'ț' greșit? De fapt, corect este 'consistență', cu 'ți' după 's' și 'ță' la final. Atenție la diacritice: 'consistență' are 'ă' și 'ț'.