acolitsubstantiv
a-co-lit
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care însoțește și sprijină pe cineva, de obicei într-o activitate sau în realizarea unor planuri, adesea cu devotament exagerat.
„Politicianul avea mereu în jurul lui câțiva acoliți gata să-i apere ideile."
substantiv masculin
2În Biserica Catolică, persoană care îl ajută pe preot în timpul slujbelor religioase.
„Acolitul a pregătit cădelnița pentru slujba de duminică."
Gramatică
Substantiv masculin, pluralul se formează cu sufixul -i. Are forme articulate: acolitul (singular), acoliții (plural).
Expresii și locuțiuni
a fi acolitul cuiva — a fi un susținător fidel, adesea orbește devotat, al unei persoane
Etimologie
Din franceză acolyte, care provine din latină acolythus, din greacă akolouthos (însoțitor, servitor).
Se scrie corect: Se scrie cu un singur 'c' și un singur 'l': acolit, nu 'accolit' sau 'acolit' cu 'k'.