oponent - definiție, sinonime, exemple

DEX › oponent

oponentsubstantiv

o-po-nent

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care se opune cuiva sau ceva, care luptă împotriva unei idei, acțiuni sau persoane; adversar.

„În dezbatere, oponentul său a prezentat argumente solide."

substantiv masculin

2Concurent într-o competiție sportivă sau într-un joc.

„Echipa noastră a învins oponenții cu scorul de 3-1."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

oponenți

Articulat

oponentul

Forma feminină: oponentă (plural: oponente). Se folosește și ca adjectiv în anumite contexte.

adversarcontracandidatrival dușman

aliatepartizansusținătorcolaborator

a fi oponent — a se opune cuiva sau unei idei

Din franceză opposant, latină opponens, -entis.

Se scrie corect: Se scrie cu 'o' la început și cu 'ent' la final, nu 'oponant'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.