colportaverb
col-por-ta
Definiții
verb tranzitiv
1a răspândi, a propaga (știri, idei, zvonuri) din loc în loc, de obicei cu intenția de a influența sau a înșela
„El colporta zvonuri false despre colegii săi."
verb tranzitiv
2a vinde cărți, ziare sau alte publicații din ușă în ușă sau în locuri publice
„În trecut, colportorii colportau cărți religioase prin sate."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: colportat. Gerunziu: colportând. Imperfect: colportam, colportai, colporta, colportam, colportați, colportau.
Expresii și locuțiuni
a colporta zvonuri — a răspândi informații neconfirmate, adesea false
Etimologie
Din franceză colporter, care provine din latină comportare (a duce împreună).
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' după 'c' și 'l', nu 'colparta' sau 'colporta' (corect este colporta). Atenție la dubla consoană? Nu există dublare, doar 'col' + 'porta'.