difuzaverb
di-fu-za
Definiții
verb tranzitiv
1A transmite programe de radio sau de televiziune prin unde electromagnetice sau prin rețele de comunicații.
„Postul de radio difuzează știri în fiecare oră."
verb tranzitiv
2A răspândi informații, idei sau cunoștințe în rândul unui public larg.
„Școala difuzează materiale educaționale pentru elevi."
verb tranzitiv
3A emite lumină, căldură sau alte radiații într-o anumită direcție sau în toate direcțiile.
„Soarele difuzează lumină și căldură pe Pământ."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: difuzez, difuzezi, difuzează, difuzăm, difuzați, difuzează. Participiul: difuzat. Gerunziu: difuzând.
Expresii și locuțiuni
a difuza în direct — a transmite un program în momentul în care se întâmplă, fără întârziere
Etimologie
Din franceză diffuser, latină diffusus.
Se scrie corect: Se scrie cu 'f' și 'z', nu 'difuza' cu 's' dublu. Atenție la forma de persoana a III-a: 'difuzează' (cu 'e' după 'z').