colcăiverb
col-căi
Definiții
verb intranzitiv
1A fi plin de ceva care se mișcă sau fierbe; a mișuna, a forfoti.
„Piața colcăie de oameni în fiecare dimineață."
verb intranzitiv
2A clocoti, a fierbe (despre lichide) sau a produce bule.
„Apa colcăie în oală când dă în clocot."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma de infinitiv: a colcăi. Se conjugă: eu colcăi, tu colcăi, el colcăie, noi colcăim, voi colcăiți, ei colcăie. Participiul: colcăit.
Expresii și locuțiuni
a colcăi de viață — a fi plin de energie și mișcare
Etimologie
Probabil de origine expresivă, din rădăcina slavă sau onomatopeică, legată de fierbere și mișcare.
Se scrie corect: Se scrie cu â (colcăi), nu cu î. Atenție la diacritice: colcăi, nu colcai.