forfotiverb
for-fo-ti
Definiții
verb intranzitiv
1A fi în mișcare continuă, a se agita într-un loc, de obicei despre o mulțime de ființe sau despre insecte.
„Furnicile forfotesc în jurul mușuroiului."
verb intranzitiv
2A fi plin de viață și de activitate, a fierbe de activitate (despre un loc, o piață etc.).
„Piața forfotea de oameni în dimineața de sărbătoare."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a vorbi). Forme: eu forfotesc, tu forfotești, el/ea forfotește, noi forfotim, voi forfotiți, ei/ele forfotesc. Participiu: forfotit. Gerunziu: forfotind.
Antonime
linișteștestagneazădormitează
Expresii și locuțiuni
a forfoti de viață — a fi foarte animat, plin de activitate
Etimologie
Din slavă (veche) *vrŭvŭtati, probabil cu influență onomatopeică.
Se scrie corect: Se scrie cu 'f' dublu la început: forfoti, nu 'forfoti' cu un singur 'f' (greșeală frecventă). Atenție la terminația -esc la persoana I singular: eu forfotesc.