1Unealtă agricolă cu coadă lungă și cu o parte metalică curbată, folosită pentru a trage sau a scoate ceva (de exemplu, pentru a scoate paie din fântână sau pentru a curăța canalele).
„Fermierul a folosit cociocul pentru a scoate paiele din fântână."
substantiv neutru
2Unealtă cu mâner lung și cârlig, folosită pentru a agăța sau a trage obiecte grele.
„Cu cociocul, a tras bușteanul la mal."
Gramatică
Gen
neutru
Număr
singular
Plural
cocioace
Articulat
cociocul
Pluralul este 'cocioace' (articulat: 'cocioacele'). Se folosește frecvent în mediul rural.